Intr-o lume in care schimbarea este constanta, indraznesc sa sfidez schimbarea si sa raman constant.
Deseori imi rasfoiesc fisierele calculatorului meu si zambesc. Acolo se regaseste o mare parte din sufletul meu, retraiesc starile prin care am trecut intr-o zi.
Rad de lucrurile stupide care mi s-au intamplat de-a lungul vietii si pe care le-am salvat ca fisier. Rad cand vad ca am exagerat fata de anumite lucruri.
Imi plac in continuare lucrurile simple din viata mea.
Cu toate acestea, stiu acum la ce sa nu m-astept. Stiu ca schimbarea comportamentala a oamenilor este inevitabila. Nu am fixata nici o limita pentru asteptari, pentru nimic.
Eu, acum stiu ce fel de dezamagiri vor veni de-a lungul vietii, insa mi-am stabilit un barem pentru ele.
O problema este cand oamenii isi schimba comportamentul iar prin schimbarea lor, ei dau vina pe tine. De fapt, tulburator este cand toate in jur se schimba. Cu toate acestea, imi pare ca eu sunt un magnet care atrage schimbarea. Este ca si cum eu as detine secretul schimbarii. Din pacate, nu stiu care este secretul sau de ce oamenii se schimba in jurul meu.
Schimbarea este un lant care induce in eroare si motiveaza gandurile inutile.
Dar ceea ce oamenii refuza sa stie este ca exista doua tipuri de schimbare.
Primul tip de schimbare este schimbarea rara care in definitia mea este transformarea raului in bine. Din pacate, oamenii par sa greseasca — iar schimbarea rara s-o vada ca o schimbare invizibila.
Schimbarea invizibila se produce cand mintea si inima unui individ isi schimba sentimentele fata de ceilalti din diferite motive. Este genul de schimbare care-i doare pe ceilalti. Este genul de schimbare care transforma prietenii in dusmani, dusmanii in prieteni falsi si familiile in straini. Este genul de schimbare care se produce neobservata, incet si toxic, fara credibilitate. Este un virus care incet se infiltreaza in sistemul nostru sentimental pentru care nu exista niciun tratament.
In definitia mea, schimbarea invizibila este atunci cand o persoana se schimba intr-un mod in care nimeni nu si-ar putea imagina, cand sufletul ei se infasoara in faza de negare, refuzand sa vada ororile care le face altora. Motivele ramanandu-i ascunse.
Schimbarea, schimbare si schimbarea lamentabila – re-aparitia acestui cuvant incepe sa ma deranjeze. Schimbarea ma sufoca. Nici unul dintre noi nu intelegem dimensiunile acesteia. Si daca incercam sa intelegem, ne inchidem ochii in temeri privind infricosator soarta noastra si ne blocam simturile noastre.
Niciodata nu suntem multumiti de felul in care suntem si de modul in care ne traim viata, prin urmare dorim schimbarea.
Dar ce daca schimbarea este mai rea decata ne-am inchipuit?
Ce daca ne trezim intr-o zi ca schimbarea e groaznica?
Ideea de schimbare este tulburator de enervanta. Atunci cand ea se produce, multi au tendinta de a se schimba comportamental. Schimbarea lor este dependenta de schimbarea altei persoane, iar altii sunt dependenti de-a lor.
Este imposibil sa traim intr-o lume invariabila, prin natura ei.
Schimbarea este incerta, dar e obligatoriu sa se intample.
Cea mai frumoasa ironie despre schimbare este atunci cand se-ntampla sa se produca schimbarea rara si toata lumea crede in ea. Cand oricine are curajul sa recunoasca si spune “eu am fost… dar am facut-o”.
Schimbarea invizibila este cea mai urata forma, pentru ca nimeni nu-si recunoaste schimbarea lui si traieste in minciuna, insa detine abilitatea de-a se ascunde.
Cati oameni accepta schimbarea invizibila ?
Refuz sa fiu considerat ca fiind naiv.
Refuz sa-mi contaminez inima cu intrebari tulburatoare ca:
De ce are loc schimbarea?
Cum s-o opresc?
Schimbarea este de neschimbat!
