Eu, Bogdan Mihai …

Iata ca am ajuns la sfarsitul unei stagiuni tare frumoase pe scena operei din Stuttgart, defapt vorbim despre ultima reprezentatie cu opera Il Barbiere di Siviglia de Rossini din aceasta stagiune.

Ma leaga atat de multe lucruri de acest teatru, de oamenii de aici, de colegii de scena, o atmosfera extraordinara de echipa, o intelegere deplina a ceea ce inseamna respectul fata de actul artistic si de artisti in genere.

Ma uit in urma cu mult drag, la debutul international ce a avut loc exact in acest teatru cu rolul contelui Almaviva (rol ce mi-a deschis atatea porti), apoi rolul tenorului italian in Der Rosenkavalier de Strauss, minunata colaborare cu marele dirijor englez David Parry (pilon important la casa discografica OPERA RARA) si multe alte lucruri de care sufletul meu sa bucurat.
Revin insa in acest teatru in anul 2013, invitat sa interpretez rolul Don Ramiro in La Cenerentola de Rossini. Nu am cantat acest rol decat de doua ori in viata mea pe scena Operei Nationale din Bucuresti 2008 si 2010, asa ca sunt nerabdator sa abordez superba partitura.

Se termina perioada Stuttgart insa,… incotro?….Festival della Valle D’Itria, Martina Franca – celebrul festival cunoscut pentru punerea in scena a multor opere rare, cu predilectie capodopere de belcanto.

Cand ma gandesc la marile nume prezente pe scena acestui festival : Mariella Devia, Martine Dupuy, Paolo Coni, Mariana Nicolesco, Daniella Dessi, Giuseppe Morino, Fabio Luisi, Renato Palumbo si multi altii, nu pot decat sa multumesc cerului pentru aceasta binecuvantare, pentru acest dar minunat de a canta repertoriu de belcanto.
Cu ceva vreme in urma buna mea prietena, un om cu adevarat deosebit, soprana Nelly Miricioiu imi spunea sa fiu fericit, caci vocile de belcanto sunt atat de putine in lume, repertoriul in sine este atat de variat, iar eu sa ma consider norocos ca am primit acest dar de la Dumnezeu si sa nu abandonez niciodata acest teritoriu.

Voi interpreta rolul titular in opera Aureliano in Palmira de Rossini (opera rara) alaturi de Franco Fagioli (Arsace), Maria Aleida Rodriguez (Zenobia), Asude Karayavuz (Publia), Mert Süngu (Oraspe), Masashi Mori (Licinio) si Luca Tittoto (Gran Sacerdote d’Iside) sub bagheta dirijorului italian Giacomo Sagripanti in regia lui Timothy Nelson.
O alta veste buna este ca vom avea in aceasta toamna dvd-ul oficial cu aceasta productie la o casa importanta de discuri.

Va las in compania unei frumoase prezentari a Festivalului de la Martina Franca si va imbratisez cu mult drag.

La invitatia doamnei Mihaela Soare am revenit cu mult drag in studioul Radio Romania Cultural pentru emisiunea Vocea Umana.

Domnia sa este una dintre putinele persoane din Romania care vadeste o adevarata preocupare pentru modul in care se desfasoara cariera mea internationala si nu numai.

Am avut un dialog de 30 de minute, timp in care am povestit cu mult drag despre recitalul meu de la St John’s Smith Square de la Londra, despre importanta alegerii unui repertoriu adecvat, despre sfatul de suflet primit de la soprana Eugenia Moldoveanu in ceea ce priveste muzica lui Mozart.

Ne-am oprit apoi asupra compozitorului roman Mauriciu Vescan si minunata sa lucrare ” Poate ca n-am iubi atat” biss cu care am incheiat recitalul, apoi am discutat despre frumoasele proiecte de viitor si evident, am ascultat muzica buna.

Sper sa va faca placere ceea ce veti asculta.

Iata ca am revenit pe o scena foarte draga mie, Stuttgart Staatsoper aici mi-am facut practic debutul international intr-o productie cu Il Barbiere di Siviglia de Rossini in regia lui Beat Fah sub bagheta maestrului David Parry…asta se intampla prin 2009.

Astazi 2011 revin in aceeasi productie cu acelasi dirijor, regizor si colegi.
O bucurie mare pentru mine si o implinire personala.

Este primul an cand cant la Stuttgart vara (ce mult mi-am dorit)…mai toata ziua sunt prin centru, in frumoasa piateta de langa opera unde troneaza doua superbe fantani arteziene inconjurate de multa, foarte multa verdeata, multa liniste si un lac plin cu ratuste salbatice.

Dar gata…devin melancolic iar eu trebuie sa ma concentrez la ce urmeaza….spectacolul din 20 mai.

Pana atunci va las in compania unor poze din Stuttgart si a unui videoclip din 2009 (pe vremea cand debutam aici) in frumoasa productie semnata de Beat Fah.
Il Barbiere rosso…cum i se mai spune.

STUTTGART STAATSOPER
MAIN SQUARE

Am avut parte de o seara extraordinara, asa cum de foarte mult timp nu a mai fost pe scena operei nationale din Bucuresti.

Manon Lescaut de Puccini, in rolul titular soprana Nelly Miricioiu.

A luat cu domnia sa tot publicul printr-o fermecatoare gratie a jocului de scena, prin culorile vocale, subtilitatile si rafinamentul cu care a redat personajul Manon. Multa lume, foarte multa lume, flori, felicitari, aplauze la scena deschisa, o atmosfera regala.

In numele celor prezenti la acest eveniment, va multumesc doamna Nelly Miricioiu pentru o mare bucurie si pentru sansa de a va vedea pe scena operei nationale dupa 30 de ani de absenta. 

Va propun sa o ascultam pe marea soprana intr-un duet senzational din Anna Bolena de Donizetti.

Nu cunosc limba in care se vorbeste in prezentarea de mai jos, insa cunosc Barbierul foarte bine; de la o opera bufa (comica) la ceva gen “horror movie” este o cale lunga.

Inteleg faptul ca regizorul a fost atent la anumite detalii privind perioada in care Rossini a compus aceasta opera, insa sa nu uitam ca actiunea se bazeaza pe scrierile lui Beaumarchais, undeva in Sevilla(Spania) dar si la jumatatea secolului XVIII-lea.

Am specificat toate aceste lucruri pentru a putea intelege de unde s-a plecat si la ce anume s-a ajuns.

Asa cum se poate observa din datele istorice dar si din materialul video:

- nu inteleg legatura cu revolutia franceza (peste acest lucru pot sa trec)

- nu vad ce este atat de comic in a sta cu un fierastrau intr-o mana iar in cealalta mana cu o bucata de picior (peste asta nu trec)

- extrem de mult sange intr-o opera comica (nici peste asta)

- “foarte comic” partea cu expunerea de capete, cranii, cadavre etc. (cu atat mai mult peste asta)

Eu in asa ceva nu voi juca, drept urmare am decis, cu parere de rau, NU VOI JUCA IN ACEASTA PRODUCTIE.

IL BARBIERE DI SIVIGLIA ESTE O OPERA COMICA!!!!

De data aceasta: “Nonenjoy!”

Asa cum am promis, revin cu o mica istorioara, mai exact: Cum era sa nu ma mai prezint la Rosenblatt series.

In data de 26 februarie aveam bilet la o companie de linie, bilet ce fusese achizitionat de catre organizatorii londonezi.
Imi fac temele in prealabil, si anume imi rezerv cu 24 ore inainte un loc la geam; operatiune efectuata cu succes gratie internetului.
Ma prezint in dimineata cu pricina la aeroport pentru a ma debarasa de bagaj…. stupoare, domnisoara de la checking ma sfatuieste sa merg la ghiseul companiei deoarece biletul meu a fost anulat.
Ceva mai mult decat confuz, ma indrept catre ghiseul indicat; acolo mi se explica cum ca biletul meu a fost achizitionat cu ajutorul unui card; iar posesorul sau a anuntat in urma cu cateva ore (max 6) cum ca respectivul card a fost fraudat; iar toate operatiunile (achizitiile) efectuate si neinchise au fost suspendate.
Da!
Inclusiv calatoria mea catre Londra.
Am sunat … mai bine zis am incercat sa sun, pe toti cei care au legatura cu activitatea mea… un singur raspuns a venit… si acela cu o voce somnoroasa…. de la PR-ul meu…. “intoarcete acasa, o sa incercam mai tarziu sa luam alt bilet, pentru maine, insa cred ca numai la low cost”.
Asa a fost, am achizitionat alt bilet, la o companie tip “low cost”, pentru data de 27 februarie; o experienta destul de neplacuta pentru cei ce au bagaje, coada a durat aprox 90 min. pentru a scapa de bagaj.

Pe scurt: Nu au scapat londonezii de mine…. nu ma las asa cu una cu doua…..

Va las sa ascultati un catec romanesc ce l-am pastrat pentru bis.

Enjoy!

Mi-am “rezervat”, din scurt, o mini vacanta de 4 zile la Madrid, si in acest scurt timp de trandaveala postez aici cateva din recenziile aparute ca urmare a Barbierului de la Chatelet, dar si o fotografie ce imi place tare mult iar la final … “Ecco ridente” chiar de la premiera.

Enjoy!

“Bogdan Mihai’s technique and his trills are incomparable with anyone: he could outsings everyone in business — including Cecilia Bartoli. Hopefully we will get to see more of him and in more convenient conditions for him to fully display the richness of his undeniable talent…” Opera Cake 29.01.2011

“De son côté, le nouveau ténor rossinien qui monte Bogdan Mihai en Conte d’Almaviva a pu exposer ses belles ornementations tout comme Anna Stéphany en Rosina…” Operaria.fr 23.01.2011

“Loin du ténor barytonnant attendu en Almaviva, Bogdan Mihai déploie une voix très légère, et son phrasé est parfois entaché de maniérisme ; mais il vocalise avec aplomb, n’hésitant pas à se mesurer au redoutable « Cessa di piu resistere » final, qu’il enlève avec un culot monstre sous un tonnerre d’applaudissements…” Diapason 23.01.2011 Michel Parouty

“La  distribution des personnages est extrêmement bien choisie avec un comte Amalviva ,Lindor, des plus élégants à la voix au timbre riche  et velouté, excellent  Bogdan Mihai…” Reg’arts 23.01.2011 Safia Bouadan

“Séducteur de pacotille, comme le décrit le metteur en scène, le Comte Almaviva est le ténor roumain Bogdan Mihai. Silhouette fine, il montre une voix légère, souple et charmante : « un vrai tenore di grazia mozartien », souffle mon voisin…” Altamusica 22.01.2011 Nicole Duault

“Le ténor Bogdan Mihai un comte Almaviva au timbre rayonnant…“Rue du Theatre 24.01.2011 Noel Tinazzi

“Comme tout le monde chante bien, à commencer par l’époustouflant ténor Bogdan Mihai…” L’air du jour Musikzen 23.01.2011 Francois Lafon

“Le public fait un triomphe aux interprètes, en particulier à Bogdan Mihai, à la voix magnifique, qui défend le rôle du comte Almaviva avec un brio éclatant : quelle performance ! Il est en scène presque tout au long de l’oeuvre et dans le 2ème acte, il ne se ménage pas, ni dans son chant, ni dans son jeu…” Alain Henri Blog 23.01.2011

“A ses cotes le jeune tenor roumain Bogdan Mihai montre un beau savoir-faire des son entree” Ecco ridente in cielo…” Il nous charme…” L’Opera 26.01.2011 Luc Decygnes

” Certes, le comte Almaviva de Bogdan Mihai est bien en voix…” Le Figaro 24.01.2011

“A cela s’ajoute une agreable homogeneite des voix, la douceur et le molleux de Bogdan Mihai, fin et juvenile Comte d’Almaviva d’un fraicher qui ne sera fortement eprouvee que par le dernier air Cessa di piu resistere…” Over-blog 24.01.2011

Emisiunea Maestro, a fost o adevarata delectare.

Multumesc mult! TVR Cultural dar mai ales doamnei Luminita Constantinescu.