This child needs medical care and many therapies.

You can donate below.

We will close this site after we recover the entire amount who one owes Bogdan Mihai.

As a result of work submitted ​​for 3 years (and unpaid), we was forced to suspend access to this blog.

For three years we have planned and we succeeded as the bogdanmihai.com including its subdivisions to represent a different platform than most artists … we think we succeeded.

We have built a site, we have rebuilt it when I thought we want something better.

We have included a blog so that readers can be part of the backstage artist life, a novelty in this field.

We have created a special channel on Youtube so that vocal qualities (undisputed) Bogdan Mihai’s to be appreciated by a wider audience.

All this work, and beyond, we want to be respected.

Recently we received a response as much as possible cruelly: “I can make another site with anyone rather than give money to you”

Three years ago, when Bogdan Mihai was not in the “peak of its glory”, wanted to have a website, so we bought the domain and in a short time have been spread.
Now we have received information that “someone hacking” this blog …. simply is our property and Bogdan Mihai have restricted access  until confirmation of payment, however most of the articles on this blog (over 100) are written by us, only 10 are entirely written by Bogdan, a discerning eye will realize that .

In our attempt to be recognized our work and default to recover amounts owed, we reminded to Mr. Bogdan Mihai, the destination of those money: money will go into a rate of 80-90% to recovery centers for one children with disabilities , it seems that I have not had success.

Since we cannot leave comments on the Facebook page, we write here.

“To remove that you do not agree does not mean that I have not been right. For about three years a man worked in those areas (site,  blog, photo, video etc.) is easy to change the one who works, nothing wrong with that,  give him money for work already performed. All the best!”

Astazi insa, s-a dus de tot, cu recunostinta. Traim zilele emanciparii, ilustrilor si ingratilor realizati de la baze solo.
Orice mucos tinde sa mentioneze cum pe el nu l-a ajutat nimeni cu nimic, nu a primit nimic de la parinti, s-a angajat fara nici o cunostinta si cate si mai cate, incercand sa se martirizeze singur.

Pe de alta parte, o persoana de genul celei descrise mai sus, traieste in permanenta comparatie cu altii.
Evident ca asemenea mofturi o sa le verse, celor care o duc mai bine sau care sunt mai parveniti….incercand sa-si justifice starea materiala precara, trudita cu greu…in paralel cu cea de succes si plina de noroc a altuia.

Vorbesc unii de parca daca li s-ar oferi ceva de-a gata, ar refuza cu demnitate. De primit toti primim, mai mult sau mai putin. Totu’ vine din invidie, bat-o vina. Unii parinti n-au fost in stare sa ofere cat au fost in stare altii. Insa toti parintii ofera, incepand cu viata pe care o traim. Ca presupun ca nu ne-am nascut singuri…

Ar fi frumos din cand in cand, putina recunostinta. Nu cred ca ti-ar placea sa ajungi si tu la randul tau parinte, sa te strofoci sa oferi unei odrasle tot ce tu nu ai avut, iar cand acesta creste… sa se dezvolte ca un frustrat “emo“, care nu e multumit de nimic, si traieste in lumea lui “emancipata” in care nu are nevoie de nici un ajutor.

Firesc ar fi sa apreciem si sa fim recunoscatori pentru orice ajutor, oricat de mic ar fi el…nu sa fim ingrati, pentru ca astfel favorurile vor disparea treptat. Intr-un final vei ajunge ceea ce pretinzi ca esti, viata tie iti va fi mai grea…si chiar nu stiu pe cine va interesa.

Pana la urma ce sunt acestia? Niste oameni banali, care nu fac nimic iesit din comun. Probabil chiar asta e problema, visau la alt statut cand erau niste pici.
Cat trageti ?!….pentru voi trageti (lasati rezultatele sa vorbeasca pentru voi). Daca rezultatele uita sa apara, evident sunteti mai superficial decat va asteptati.

Oare imi mai amintesc primele momente de discutie cu o anumita persoana, prin care imi manifestam dorinta de a iesi in evidenta? Stiu, eram tanar, atat de superficial insa fizic eram tot eu. Acelasi “eu” neschimbat dar atat de schimbator.

Imi aduc aminte de prima mea auditie? Cata frustrare, cata nedreptate si mai ales cat de fragil ma simteam si falsi mi se pareau cei din jur. Dar cat de indepartata este acum acea perioada si cat de frumoase sunt acum respectivele amintiri, acele infantilitati ale unei varste ce din pacate nu o voi mai putea ajunge niciodata.

Mai stiu eu oare cat am ras si cat am plans si apoi iar am ras si iar am plans? Cred ca nici macar eu nu stiam ce vreu de fapt: sa rad sau sa plang, sa ma bucur sau sa fiu trist, sa fac haz de necaz sau nu. Si uite asa a existat, de fiecare data, cineva sa imi ridice moralul.

Lupta, chinul, neputinta, dorinta, succesul, prima calatorie pe cont propriu, prima auditie la care am participat, primul om care mi-a spus: “bafta” imi mai amintesc de toate astea? Poate ca n-am fost acolo la toate, poate ca nu m-am putut bucura de nici macar un sfert din aceste momente insa stiu ca eu le-am trait, stiu ca eu m-am bucurat si am invatat cate ceva din toate experientele traite si ma felicit pentru asta.

Sunt multe momentele ce trebuie sa le pastrez in memorie.
Voi putea oare?
Amintirile sunt undeva acolo in fiecare dintre noi, e bine ca nu suntem calculatoare, nu avem buton de reset.

Captam informatia, o selectam, iar celor de langa noi prezentam un punct de vedere personal, asa cum ne “amintim”.

Rad de lucrurile stupide care mi s-au intamplat de-a lungul vietii si pe care le-am salvat ca fisier. Rad cand vad ca am exagerat fata de anumite lucruri.

Imi plac in continuare lucrurile simple din viata mea.

Cu toate acestea, stiu acum la ce sa nu m-astept. Stiu ca schimbarea comportamentala a oamenilor este inevitabila. Nu am fixata nici o limita pentru asteptari, pentru nimic.
Eu, acum stiu ce fel de dezamagiri vor veni de-a lungul vietii, insa mi-am stabilit un barem pentru ele.

O problema  este cand oamenii isi schimba comportamentul  iar prin schimbarea lor, ei dau vina pe tine. De fapt, tulburator este cand toate in jur se schimba. Cu toate acestea, imi pare ca eu sunt un magnet care atrage schimbarea. Este ca si cum eu as detine secretul schimbarii. Din pacate, nu stiu care este secretul sau de ce oamenii se schimba in jurul meu.
Schimbarea este un lant care induce in eroare si motiveaza gandurile inutile.

Dar ceea ce oamenii refuza sa stie este ca exista doua tipuri de schimbare.

Primul tip de schimbare este schimbarea rara care in definitia mea este transformarea raului in bine. Din pacate, oamenii par sa greseasca — iar schimbarea rara s-o vada ca o schimbare invizibila.

Schimbarea invizibila se produce cand mintea si inima unui individ  isi schimba sentimentele fata de ceilalti din diferite motive. Este genul de schimbare care-i  doare pe ceilalti. Este genul de schimbare care transforma prietenii in dusmani, dusmanii in prieteni falsi si familiile in straini. Este genul de schimbare  care se produce neobservata, incet si toxic, fara credibilitate. Este un virus care incet se infiltreaza in sistemul nostru sentimental pentru care nu exista niciun tratament.
In definitia mea, schimbarea invizibila este atunci cand o persoana se schimba intr-un mod in care nimeni nu si-ar putea imagina, cand sufletul ei se infasoara in faza de negare, refuzand sa vada ororile care le face altora. Motivele ramanandu-i  ascunse.

Schimbarea, schimbare si schimbarea lamentabila – re-aparitia acestui cuvant incepe sa ma deranjeze. Schimbarea ma sufoca. Nici unul dintre noi nu intelegem dimensiunile acesteia. Si daca incercam sa intelegem, ne inchidem ochii in temeri privind infricosator soarta noastra si ne blocam simturile noastre.
Niciodata nu suntem multumiti de felul in care suntem si de modul in care ne traim viata, prin urmare dorim schimbarea.

Dar ce daca schimbarea este mai rea decata ne-am inchipuit?
Ce daca ne trezim intr-o zi ca schimbarea e groaznica?

Ideea de schimbare este tulburator de enervanta. Atunci cand ea se produce, multi au tendinta de a se schimba comportamental. Schimbarea lor este dependenta de schimbarea altei persoane, iar altii sunt dependenti de-a lor.
Este imposibil sa traim intr-o lume invariabila, prin natura ei.
Schimbarea este incerta, dar e obligatoriu sa se intample.

Cea mai frumoasa ironie despre schimbare este atunci cand se-ntampla sa se produca schimbarea rara si toata lumea crede in ea. Cand oricine are curajul sa recunoasca si spune “eu am fost…  dar am facut-o”.
Schimbarea invizibila este cea mai urata forma, pentru ca nimeni nu-si recunoaste schimbarea lui  si traieste in minciuna, insa detine abilitatea de-a se ascunde.

Cati oameni accepta schimbarea invizibila ?

Refuz sa fiu considerat ca fiind naiv.
Refuz sa-mi contaminez inima cu intrebari tulburatoare ca:
De ce are loc schimbarea?
Cum s-o opresc?

Schimbarea este de neschimbat!