*foto by BBC website
De nebunia muzicii vorbesc aici. De alta forma de nebunie, …. nu cred ca s-a descoperit persoana care sa fie constienta de suferinta sa.
Zilele trecute, la penultima repetitie din Garsington, am fost felicitat de catre un domn; a venit dupa primul act si mi-a spus ca “aceasta este atitudinea unui Goffredo, asa trebuie deschisa o opera”, i-am multumit, fara sa stiu cine este; insa am aflat la cateva minute, asta dupa ce l-a “turnat” David Parry, cine este acel domn – Philip Gossett, un “monstru” in belcanto. La o simpla cautare pe internet, mi-am dat seama de “greutatea” d-lui Gossett.
La acest capitol pot spune, ca cel putin eu, am cunostiinte precare, despre “greii” muzicii internationale. Viziunile mele despre opera se rezumau la a canta pe marile scene diverse roluri,… insa ce, dar mai ales cum anume…., parerea unui astfel de specialist conteaza enorm. Atat timp cat acest om a venit la mine, si am schimbat cateva vorbe, inseamna ca ceea ce fac eu nu numai ca la impresionat ci clar ca sunt pe un drum bun.
Totodata pot afirma ca ma bucur de nebunia celor din jur. Cum ar fi daca Martin Duncan ar fi un om normal… ce Armida s-ar realiza? …. posibil una extem de banala. Sau David Parry,… cred ca Armida ar fi fost un vals de 4-5 ore.
De aceasta nebunie ma bucur in fiecare minut. O nebunie la care particip si sunt partas fara a suferii din cauza ei.
Ieri a fost ultima repetitie, … ultima, dar prima cu sala plina …. Dress rehersal cu public. Totul a decurs normal, iar noi am fost la un nivel maxim.
La BBC, nu am fost multumit de mine, insa mai toti cei care au auzit, au zis ca a fost excelent. Eu raman totusi la parerea autocritica … daca nu aveam aceasta raceala amestecata cu alergia la polen … eram un adevarat Bogdan Mihai, in schimb am fost doar o umbra a ceea imi doresc eu. 
In ceea ce priveste Armida …. SHOW MUST START. Dar pana atunci o sa va postez inregistrarea de la repetitia cu public de ieri (numai cu Goffredo).
Enjoy!
