Posts Tagged ‘David Parry’

Aniversarea de 50 este azi, Bucuresti maine

Tuesday, June 29th, 2010

Gata !

Bagajul este facut.

Vocea este “sus”.

Azi am ultima Armida, dar si spectacolul cu numarul 50 din viata mea.

In acest moment sunt incercat de mai multe sentimente printre care suparare ca se termina aceasta Armida, dar si bucurie ca dupa 2 luni si 2 zile voi ajunge acasa.

Nu ma las coplesit de nici un sentiment. Nu trebuie. Azi trebuie sa si mor pe scena, daca este nevoie, insa nici acest lucru nu se va intampla, Gernando este cel care este omorat de Rinaldo.

Din toata distributia, singura persoana cu care voi mai lucra este David Parry (mai – iunie 2011 la Stuttgart), momentan.

Bogdan Mihai & David Parry la Garsington

Nu stiu daca mai scriu cateva zile pe acest blog …. Motivul este foarte simplu: Nu mai vreau sa vad altceva in fata ochilor decat “Mancare ca la mama acasa”.

VIN ACASA!!!!

Eu nu sufar de nebunie…ma bucur de ea in fiecare minut

Friday, June 4th, 2010

*foto by BBC website

De nebunia muzicii vorbesc aici. De alta forma de nebunie, …. nu cred ca s-a descoperit persoana care sa fie constienta de suferinta sa.

Zilele trecute, la penultima repetitie din Garsington, am fost felicitat de catre un domn; a venit dupa primul act si mi-a spus ca “aceasta este atitudinea unui Goffredo, asa trebuie deschisa o opera”, i-am multumit, fara sa stiu cine este; insa am aflat la cateva minute, asta dupa ce l-a “turnat” David Parry, cine este acel domn – Philip Gossett, un “monstru” in belcanto. La o simpla cautare pe internet, mi-am dat seama de “greutatea” d-lui Gossett.

La acest capitol pot spune, ca cel putin eu, am cunostiinte precare, despre “greii” muzicii internationale. Viziunile mele despre opera se rezumau la a canta pe marile scene diverse roluri,… insa ce, dar mai ales cum anume…., parerea unui astfel de specialist conteaza enorm. Atat timp cat acest om a venit la mine, si am schimbat cateva vorbe, inseamna ca ceea ce fac eu nu numai ca la impresionat ci clar ca sunt pe un drum bun.

Totodata pot afirma ca ma bucur de nebunia celor din jur. Cum ar fi daca Martin Duncan ar fi un om normal… ce Armida s-ar realiza? …. posibil una extem de banala. Sau David Parry,… cred ca Armida ar fi fost un vals de 4-5 ore.

De aceasta nebunie ma bucur in fiecare minut. O nebunie la care particip si sunt partas fara a suferii din cauza ei.

Ieri a fost ultima repetitie, … ultima, dar prima cu sala plina …. Dress rehersal cu public. Totul a decurs normal, iar noi am fost la un nivel maxim.

La BBC, nu am fost multumit de mine, insa mai toti cei care au auzit, au zis ca a fost excelent. Eu raman totusi la parerea autocritica … daca nu aveam aceasta raceala amestecata cu alergia la polen … eram un adevarat Bogdan Mihai, in schimb am fost doar o umbra a ceea imi doresc eu. :)

In ceea ce priveste Armida …. SHOW MUST START. Dar pana atunci o sa va postez inregistrarea de la repetitia cu public de ieri (numai cu Goffredo).

Enjoy!

Deja vu…

Tuesday, June 1st, 2010

Nu am intrat in greva, ci doar nu am scris dintr-un motiv extrem de simplu… nu am avut cand. Tocmai acum mi-am gasit timp dintr-un motiv extrem de atipic… sunt racit … stau acasa sa ma refac, doar urmeaza 4 zile de foc.

Nu credeam ca in aceasta lume, exista persoane care pot rezista frigului, lipsei timpului, dar si stresului, timp de mai bine de 30 zile numai pentru a ajunge la perfectiune.
Si eu ma numar printre cei uitati cu zilele in mrejele unei capodOPERE. Indiferent ca te numesti Martin Duncan, David Parry (acestia 2 sunt capii “rautatilor”), dar si noi ceilalti, toti, fara nici o excepie, facem greseala fundamentala, si anume uitam de noi insine dar mai ales de sanatatea noastra.

O sa postez cateva poze, astfel incat sa va creati o imagine a ceea ce trebuie sa “induram” toti cei ce nu suntem obisnuiti cu tipul acesta de vreme. Jessica este din Australia, David este din Spania, Victor din SUA, Cristophoros este din Grecia sau eu din Romania.

Nu incerc sa gasesc scuze pentru starea mea de acum, insa am enumerat pe toti colegii mei cu locurile lor de bastina, si in tot acest timp va spun ca marea noastra majoritate sutem “ciupiti” de raceala.

Nu cred ca isi face nimeni o imagine  ceea ce se intampla in interiorul fiecarei persoane implicate in aceasta productie. De dimineata pana acum, s-au dat o multime de telefoane, s-a schimbat programarea zilei de azi… ziua de maine se va programa in functie de evolutia fiecaruia dintre noi in decursul zilei de azi… ce sa mai …. o intreaga tevatura …. o imensa nebunie.

Dar eu am un “deja vu”…. acelasi lucru s-a intamplat si inainte de premiera cu Der Rosenkavalier la Stuttgart, cu 3 zile inainte de marele eveniment eu eram “mort” de racit, dar cu extrem de multa rabdare si cu tratamente naturiste, in 2 zile eram ca si nou…. asa o sa fie si acum, ca doar nu am muncit o luna intreaga aiurea.

Repetitia de ieri s-a desfasurat in conditii complet neprilnice, cel putin pentru mine, frig, foarte mult curent, intredevar am supus organismul meu la ceea ce as putea numii: conditie antitenor.

Dupa ce am introdus tot “personalul TESA” in panica, acum o sa astept sa mi se aduca tratamentul.

Oricum o sa mai scriu azi,… atat mi-a mai ramas de facut (pe ziua de azi).

O zi de sambata

Saturday, May 22nd, 2010

In timpul saptamanii, avand repetitii peste repetitii, uit de dorul de cei dragi. Insa la sfarsitul saptamanii, stand singur, ma apuca nostalgia, si imi doresc sa ma fi trezit in camera mea, sa deschid geamul, sa stau in gradina….. da, imi este, oficial, dor de acasa.

Azi m-au programat colegii mei, la un tur de Londra. Am cutreierat cat am putut. Cand nu am mai putut, ne-am asezat la o cafea, mancare; apoi iar ne-am ridicat, am cutreierat pana spre seara.

Victor – David – Bogdan – Jessica

Acum am program special si anume:

Urmaresc toate desenele animate care imi plac, si mananc cat mai mult UNT. Dupa ultimele doua zile, prin care atat David Parry cat si Martin Duncan, au “stors untul” din mine, in acest week-end vreau sa il pun la loc, cine stie ce mai urmeaza si saptamana viitoare. Imi fac rezerve.

Si cred ca am gasit o “portita” in programul din iunie, o sa vin macar pentru 3 zile acasa. In mod cert cuiva din Romania ii este dor de mine, cel putin 2-3 persoane le stiu, una dintre ele este MAMA.

Este corect ca vorbim cel putin de doua ori pe zi la telefon, insa altceva este cand schimbi aceste vorbe intre 4 ochi.

Sa nu intelegeti ca m-am plictisit sa fac parte din aceasta productie de Armida, abia astept sa se produca marele eveniment – Premiera; insa “nicaieri nu este ca acasa”.

Ca sa vezi la ce ma uit … cum sa nu iti cumperi primul bilet de avion, de tren si chiar si o bicicleta si sa plec acasa?

Hai totusi sa ies din “borcanul cu melancolie”, si sa trec la chestiuni mai “serioase”. Sa fie totusi opera?

Cred ca devin VIP

Friday, May 14th, 2010

Asta in cazul in care nu sunt deja (pentru mama, tata, prieteni etc).

Azi in timpul repetitiilor primesc din partea Maestrului David Parry si a lui Martin Duncan, invitatia de a participa la o emisiune radio la BBC 3.

Eu? Bogdan Mihai?…. Tocmai din “fundul” Bucurestiului, la BBC3?

Cred ca se stie ca BBC radio 3, este catedrala iubitorilor de arta, este echivalentul romanesc al Radio Romania Cultural, dar la o scara mult mai mare. Este un reper in ceea ce priveste musica clasica sub orice forma.

Va dati seama ca trebuie sa imi pregatesc un material pentru BBC.

Mai am pana in 2 iunie, cand este interviul, insa trebuie sa ma pregatesc temeinic. :)

Acum este deja tarziu, maine dimineata iar la studiouri. Se face generala cap-coada.

Sper ca nu am uitat elemente de regie. Eu zic ca nu. Dar mai vedem maine.

Fac prezenta

Wednesday, May 12th, 2010

Azi am fost responsabil cu prezenta.
Uite cum stau lucrurile:
- picaturile de ploaie – NELIPSITE
- nori – OMNIPREZENTI
- °C – 8 (le-am numarat de 3 ori), restul de 15-20 lipsesc (data viitoare cand le prind, le leg de Londra)
In ceea ce ma priveste, am ajuns la studiouri, pe la 14.30, am avut numai muzical.
David Alegret, Victor Ryan Robertson, Bogdan Mihai si David Parry.
In 30 min maestrul si-a dat seama ca am venit cu “caietul de curat” foarte frumos scris, ne-a multumit, ne-a acordat un “Foarte Bine”, si ne-a dat drumu in “recreatie”.

Am terminat mai devreme, deoarece am fost rugat de catre maestru David Parry, Martin Duncan si Susan Hamilton, sa fiu prezent la petrecerea sponsorilor, din aceasta seara.

A fost extrem de interesant la aceasta receptie.

Dupa discursurile lui David Parry, unde a explicat dificultatea dar si frumusetea acestei opere, si a lui Martin Duncan, despre partea regizorala, a venit si randul meu sa ma prezint, spre rusinea mea, dar si faptului ca eram plin (aprox. o cisterna) de emotii, am uitat sa spun de unde provin, fapt care, la sfarsitul reprezentatiei mele cu aria lui Goffredo (Arditi all’ire), dupa minute bune de aplauze si bravo, au venit foarte multi invitati sa ma felicite, si sa ma intrebe din ce “sat” sunt, dar mai ales “al cui”.
A fost o seara minunata. M-am simtit pentru prima data foarte matur si important.
Oamenii acestia chiar iubesc opera. Sa platesti foarte gras, numai ca sa se puna in scena o opera, ce alta dovada mai mare de dragoste fata de aceasta arta mai vreti?
Acesti oameni, merita din partea mea, tot ce pot oferii eu de calitate, si anume:
Goffredo si Carlo, cum nu au avut parte vreodata (si nu au avut, este premiera in UK).

Start in 2nd week of Armida

Monday, May 10th, 2010

Dupa o duminica extrem de aglomerata (plina de leneveala), m-am trezit cu “chiu cu vai”, in aceasta dimineata, cu o singura ideea: Este inuman ca saptamana de lucru sa inceapa atat de matinal (10.30). Glumesc.
Eu cred ca sunt anormal,… logic ca asa e…. doar sunt tenor.

Spun asta deoarece, stau si ma gandesc cum nu am vrut sa fac Don Pasquale; imi aduc amite numai de cate ori a venit domnul Arbore sa se roage atat de mine cat si de d-na Mariana Nicolesco, sa il fac.

Aveam o idee preconceputa, ca Ernesto nu este pe calapodul meu. Cand la finele premierei cu “Gemma di Vergy”, a venit pentru ultima data la un spectacol sustinut de mine la ONB, dl. Arbore, a insistat sa fac Ernesto, am acceptat, numai si numai, pentru simplu fapt, ca mi se parea prea deplasat ca unu ca mine sa stea “cu coada pe sus” si sa tot refuz.

Intr-un final, s-a demonstrat ca iubesc acest rol (Ernesto). Donizetti a avut grija de tenor, este extrem de bine pus in valoare. Aria cat si serenada, sunt minunate, pur si simplu le ador.
Asa si acum, am fost extrem de reticent, in a accepta acest rol, insa de data aceasta, era vorba de propunere venita din partea Maestrului David Parry,… totusi este vorba de David Parry. Am acceptat din prima.
Ascultasem eu Armida (de Rossini), insa nu o aveam nici pe departe fixata in memorie, la vremea respectiva.
Dar dupa ce am achizitionat partitura, 5-6 CD-uri originale, am ajuns sa cred ca: sunt facut pentru aceasta opera.
Este minunata.
P.S. Si azi este foarte frig. De ce este frig in Londra?

Armida Team

Tuesday, May 4th, 2010

ESTE FOARTE FRIG IN LONDRA!!! (7 grade, posibil a inceput Romania sa exporte caldura, poate asa ne revenim economic)

Cred ca o sa imi fac un tel in viata, sau un ONG, o sa ii pun numele: “Hai sa incalzim Anglia”.

Inchid ochii, si ma imaginez acasa, in gradina pe scaun, la soare. Acum deschid ochii, trebuie sa termin acest post.

Este pentru prima data cand lucrez cu Martin Duncan, care apropo, a avut o punere in scena si la Bucuresti, este drept cu o piesa de teatru; deci si prin urmare, cunoaste cu cine are de-a face (eu, roman, Bogdan Mihai), numai cu profesionisti (ce modest am devenit).

Aceasta echipa, pare o familie, serios, o familie.

Am inceput sa ne cunoastem fiecare, constat cu interes si placere, ca aceasta familie este o mixtura mult mai interesanta decat familia presedintelui SUA; suntem din: Anglia (era si normal), Australia, Spania, Italia, Franta, Germania, Romania (nu puteam sa exclud) etc.

Si tot azi, pentru prima data, am ramas placut surprins, cand la finele repetitiei, primesc din partea coregrafului Michael Popper, un veritabil si autentic romanesc “multumesc”; interesant.

In pauza de la pranz, ne intalnim cativa colegi, in frunte cu maestrul David Parry, si incepem programul de “autobarfe”,  cu alte cuvinte incepem sa ne cunoastem mai bine.

David Alegret este medic, ceea ce face el acum (tenorat ), este o pasiune descoperita in jurul varstei de 28 ani. Aici se transforma in Gernando pana este omorat de Rinaldo (Victor Ryan Robertson, care inca nu a aparut), si apoi in Ubaldo.

Jessica Pratt, Armida, un palmares de invidiat, cuprinde chiar si Scala, dupa repetitii imi dau seama ca vocea ei chiar merita asemenea palmares. Este o scumpa, tot timpul zambeste, este extraordinar de primitoare si cu foarte mult bun simt (exagerat as spune).

Nicolas Watt, Eustazio. O voce cu potential imens, dictie ireprosabila, insa ca personalitate cred ca este putin timid (nu este departe de mine ). Imi place cum interpreteaza, are o muzicalitate remarcabila.

De restul colegilor o sa mai povestesc in viitoare postari, momentan nu au semnat condica de prezenta.

Condica de prezenta Armida – 04 may 2010

Conductor: David Parry – prezent
Director: Martin Duncan – prezent
Designer: Ashley Martin-Davis – prezent
Choreographer / Asst Director: Michael Popper – prezent
Lighting Designer: Malcolm Rippeth – prezent
Asst conductor: Robin Newton – prezent
Repetiteur: Nick Bosworth – prezent

Cast
Armida: Jessica Pratt  – prezent
Rinaldo: Victor Ryan Robertson  – in asteptare
Gernando/Ubaldo: David Alegret – prezent
Goffredo/Carlo: Bogdan Mihai – prezent
Idraote/Astarotte: Christophoros Stamboglis – in asteptare
Eustazio: Nicholas Watts – prezent

The Garsington Opera Orchestra and Chorus – prezent

Company Manager: Dan Stinson – prezent
Stage Manager: Alexander Dick – prezent
DSM: Laura Duncan – prezent
ASM: Grace Stonehouse – prezent

cel mic din mijloc, trebuie sa fiu eu in carne si oase, momentan nu este decat o mica papusica din carton. :P

Prima zi de… Armida

Monday, May 3rd, 2010

Dimineata, ora 7.30 (ora in UK).

Cafea – Imbracat – Tren 1 – Tren 2 – Tren 3 – Studiouri – Repetitii – Tren 3 – Tren 2 – Tren 1 – Papica (bun) – TV – Somn (urmeaza)

Seara, ora 22.00 (tot ora UK).

Ceva de genul acesta a decurs prima mea zi de repetitii. Sa detaliez:

ESTE FOARTE FRIG IN LONDRA. De cand m-am trezit, am deschis geamul sa se aeriseasca, credeti-ma ca daca nu aveam mimetismul de a bea cafea de dimineata, nici nu era nevoie de acest “inamic” al somnului; un aer extraordinar de rece (echivalentul lunii februarie in Romania), a facut ca fiecare celula a corpului meu (care inca isi mai convingea ADN-ul sa se trezeasca) a reactionat ca si cand nici nu dormise macar o secunda in aceasta noapte.

Ma uit repede pe un website meteo.. stupoare …. 6 grade…. in MAI?…

Ok. Ma linistesc.

Dar bine, bine.. unde sunt si acele 6 grade? Au plecat sa ii incalzeasca pe participantii la campania electorala de aici? Ca din fata geamului meu,… m-am uitat (credeti-ma pe cuvant)… nu erau.

Imi fac curaj, deschid geamul. Merg pana la bucatarie sa fac o cafea, poate cu ocazia asta, gradele disparute in misiune electorala, se vor intoarce in cana de cafea aburinda.

In aproximativ 1 (una bucata) ora de adulmecat la cafea, imbracat, inarmat cu “Armida”, purced la drum spre studiourile unde se pune la cale “premiera nationala in UK”  a acestei opere rossiniene.

In Anglia (cel putin in Londra), chiar daca nu stii limba engleza, primul cuvant ce se invata este: “suspicious”.

Eu calatoresc pana la studiouri cu 3 trenuri de metrou, in total 9 statii. De 9 ori am auzit fraza:

“If you see anything suspicious, please report to a member of staff.”

Nu e de mirare ca la intoarcere, cateva domnisoare de liceu, faceau glume intrebandu-se intre ele:

“I look suspicious?”

Cert este ca repetitia de azi, a fost foarte interesanta.

Am aflat despre regie, este una chiar foarte interesanta, reprezinta pe londonezi foarte bine, combina elemente din fiecare cultura in parte, cu o preponderenta mai mare catre cultura japoneza.

Legat de partea muzicala: David Parry mi-a facut o extraordinara surpriza, s-au schimbat cadentele din partitura standard cu cadentele din caietele rossiniene. Le-am incercat (cantat) pe toate, o sa iasa ceva extraordinar.

Ma innebuneste acest om (David Parry), este un maestru in fata caruia, cred ca si Rossini ar afirma: Eu asa am scris aceasta muzica!

Mai scriu si maine, daca nu ma opresc, posibil sa adorm cu calculatorul sub patura.