Posts Tagged ‘Don Pasquale’

Aducere aminte!

Thursday, June 10th, 2010

M-am trezit cu o durere de cap ingrozitoare. Incerc sa imi dau seama din ce motiv; dar pana atunci mi-am luat un calmant (un ceai formidabil).

In perioada asta cat am stat in UK, cred ca am avut mai toate manifestarile unui organism ce se aclimatizeaza intr-o tara in care temperatura medie a unei zile este de max 18 °C; racit am fost chiar inainte de premiera, o stare de indispozitie generala am avut, azi ma doare capul (pentru azi poate gasesc o cauza in jumatatea de bere de aseara).

Timpul vindeca tot – inclusiv durerile de “dovleac”.

Cu toata “suferinta” mea, am stat cateva minute pe internet, si am vazut ca azi… de fapt nu azi… acum 150 ani, in aceasta zi de 10 iunie, se nastea Hariclea Darclee, la Braila.

Trebuie ca anul acesta la Braila sa fie ceva evenimente pe tema asta; mai mult ca sigur ca organizatorii deja fac nopti albe pentru ca totul sa decurga excelent.

Cu  ceva timp in urma, s-a strecurat pe la urechile mele si informatia precum ca voi face si eu parte la unu din spectacolele de la Braila, cu Don Pasquale (Ernesto) sau/si Gemma di Vergy (Tamas); insa o sa vedem cum evolueaza lucrurile in ceea ce ma priveste, deoarece perioada respectiva se suprapune cu drumul meu la Pesaro (am primit o invitatie officiala din partea d-lui Zedda). Oricum, rolurile imi plac enorm, iar Donizetti exploateaza la maxim calitatile vocale ale tenorului.

O sa incerc sa nu uit pe viitor toate numele ce au facut istorie in ceea ce priveste Artisti Romani de Opera incepand cu Elena Teodorini pana in zilele noastre.

Una peste alta, azi schimbam compozitorul … Donizetti – Don Pasquale – ONB … cu subsemnatul.

Enjoy!

Muzica? Ecoul sufletului.

Tuesday, May 18th, 2010

Sunt “turbat” de fericire.
Am primit o sumedenie de vesti extraordinare. Sunt coplesit cum se desfasoara lucrurile in jurul meu, cu mine cu tot.

Dimineata, a inceput cu o melodie “gingasa”. :(
Uitasem ca din cauza “degetelelor” mele, telefonul urma sa sune,… fara mila. Degeaba l-am “rugat” insistent sa inceteze. I-am spus ca azi, este o alta zi libera…. degeaba, a continuat terorizant si coerent sa sune la fiecare 10 minute.
Nu am avut alta optiune, m-am trezit (dupa 3 randuri de alarme). Asa ca de aceasta data, fiind Marti, am reusit sa elimin orice urma de “indispozitie” de inceput de saptamana (doar este mijlocul), si m-am ostenit cu “executia” unei cafele tari. :)

Oricum nu aveam in program “optiunea” de a face nani pana tarziu. La ora 12.00 (ora UK), trebuia sa fiu la Glyndebourne.

Dap. Glyndebourne Opera.

Am avut o sesiune de lucru pentru Don Pasquale dar si pentru La Cenerentola. Este drept ca sunt pentru 2011 (Don Pasquale) si 2012 (La Cenerentola), insa oamenii au vrut sa ma cunoasca si sa facem o sesiune de lucru.

… Aveau ei habar cu cine au de-a face, dar cand m-au vazut (auzit), nu au avut o alta replica pe buze, decat: Marvelous! You are ours!
La final, nu puteam sa ratez ocazia de a ma plimba prin vestitele gradini ale domeniului Glyndebourne. Asa ca in tura de “gradinarit”, am pozat tot ce am putut.
Acum imi dau seama pe ce scara uriasa stau britanicii la capitolul gradini. Au un adevarat cult.
Adevarul este ca iti este mai mare dragul sa stai intr-o astfel de gradina.
Concluzia: Gradinile englezesti sunt superbe!
Ah, era sa uit… tot azi am primit o alta veste extraordinara: O sa fiu Roberto, Conte di Leicester in Maria Stuarda de G. Donizetti.
Se pare ca Stuttgart Staatsoper imi face surpriza dupa surpriza.
Oricum azi o sa postez pe website si Il Barbiere de la Stuttgart, iar in curand mai adaug o noutate (dar asta o las ca surpriza).
Acum pun pe banda rulanta cateva poze din drumurile batatorite de mine azi.
Enjoy!

*nu-i asa ca sunt draguti?

Start in 2nd week of Armida

Monday, May 10th, 2010

Dupa o duminica extrem de aglomerata (plina de leneveala), m-am trezit cu “chiu cu vai”, in aceasta dimineata, cu o singura ideea: Este inuman ca saptamana de lucru sa inceapa atat de matinal (10.30). Glumesc.
Eu cred ca sunt anormal,… logic ca asa e…. doar sunt tenor.

Spun asta deoarece, stau si ma gandesc cum nu am vrut sa fac Don Pasquale; imi aduc amite numai de cate ori a venit domnul Arbore sa se roage atat de mine cat si de d-na Mariana Nicolesco, sa il fac.

Aveam o idee preconceputa, ca Ernesto nu este pe calapodul meu. Cand la finele premierei cu “Gemma di Vergy”, a venit pentru ultima data la un spectacol sustinut de mine la ONB, dl. Arbore, a insistat sa fac Ernesto, am acceptat, numai si numai, pentru simplu fapt, ca mi se parea prea deplasat ca unu ca mine sa stea “cu coada pe sus” si sa tot refuz.

Intr-un final, s-a demonstrat ca iubesc acest rol (Ernesto). Donizetti a avut grija de tenor, este extrem de bine pus in valoare. Aria cat si serenada, sunt minunate, pur si simplu le ador.
Asa si acum, am fost extrem de reticent, in a accepta acest rol, insa de data aceasta, era vorba de propunere venita din partea Maestrului David Parry,… totusi este vorba de David Parry. Am acceptat din prima.
Ascultasem eu Armida (de Rossini), insa nu o aveam nici pe departe fixata in memorie, la vremea respectiva.
Dar dupa ce am achizitionat partitura, 5-6 CD-uri originale, am ajuns sa cred ca: sunt facut pentru aceasta opera.
Este minunata.
P.S. Si azi este foarte frig. De ce este frig in Londra?