Incep repede, sper sa termin mai incet (dar nu o sa fie in soapta).
Vorba : “Cate bordeie, atatea obiceie” se aplica de minune in cazul meu. Daca la Garsington am stat in repetitii aproximativ o luna, aici din numai patru (4) repetitii am facut toata opera.
Hai sa ma incurajez si sa spun ca totusi Barbierul este o opera ceva mai uzuala decat Armida, si totusi, daca excludem partea muzicala, presupus cunoscuta de toti interpretii, partea de regie este totusi “personala”.
Ce vreau sa spun cu asta?
Vreau sa spun ca am ajuns intr-o stare ciudata, si anume ca imi amintesc cum s-a desfasurat totul la primul meu Barbier (tocmai in 2007), pur si simplu visam noaptea toate miscarile facute in timpul zilei.
Si aseara am visat tot Barbierul, de data asta pe cel de aici.
Azi o sa am ultima repetitie, cea generala; sper ca totul sa decurga in conditii bune.
Maine cred ca o sa imi rezerv timp sa merg la un film, posibil sa nu merg, aici totul este dublat in germana; ma descurc binisor cu limba lui Goethe, dar nu atat de bine incat sa urmaresc un intreg film. Dar mai vedem, pana maine mai am ceva de facut.
Am fugit la teatru… Dar nu inainte sa postez foto cu Rossini, dar si cu ce a lasat in urma sa 
*Gioachino Rossini, Bogdan Mihai, Alessandro de Marchi
*v-am zis ca se poate intampla si la case mai mari
