Azi este Marti.
Mai sunt cateva ore si se termina.
Martea de regula (asa se zice), sunt 3 ceasuri rele.
Asa ca am luat metroul, si m-am plimbat prin Londra sa le caut.
Cu harta in mana, si cu ajutorul “tube staff member”, am ajuns in buricul targului.
M-am plimbat, am dat peste mai multe ceasuri, printre care si “necunoscutul” Big Ben, … sincer (?), nu mi s-a parut nici macar unu dintre ele a fi ceas rau, sau … poate sunt pentru cei care locuiesc foarte aproape de ele. Pentru un turist, sunetul lor pare interesant, insa pentru un locatar de peste drum, o parea agasant.
Dar cred eu, ca dupa cativa ani de vecinatate, deja devii imun, nici macar ceasul tau desteptator nu il mai iei in seama.
Am uitat sa spun ca azi, am fost invoit de la “serviciu”.
Datorita realizarilor, prin indeplinirea planului, adica 2 saptamani de repetitii, eu le-am indeplinit intr-o saptamana si o zi (adica ieri). Mult iubita si stimata conducere, mi-a inmanat diploma de SRL (saptamana redusa de lucru), si mi-a fost acordata aceasta zi, sa ma bucur de societatea multilateral dezvoltata a londonezilor.
M-am bucurat enorm.
Serios, eu chiar nu stiu cum pot sa traiasca, oamenii acestia in zona asta, cred ca sunt mai tot timpul mahniti, tristi…. sa nu vezi tu soarele decat cateva minute pe zi(?!), si ala printre nori, si dupa 1 milion de reprize de ploaie (?!).
Cred ca daca il aduci pe un atenian, si il obligi sa stea 1 an in Londra, ii scurtezi viata la jumatate.
Chiar, acum m-am facut curios, care o fi media de viata a englezilor?
Caut. Peste 70 ani. Caracter extraordinar de puternic mai are englezu…
Sa stai o viata in conditiile meteo de aici, sa ajungi la 70…. chiar ca Marea Britanie, are cetateni foarte luptatori.
Ma retrag in lumea viselor. Chiar daca este ora 22 (la noi este 24), posibil ca organismul meu sa refuze acest ceas. Cred ca l-am supus la prea multe. Mai intai frigul asta, acum si ora… oricum in cateva zile se obisnuieste el, nu are alta cale.
Noapte Buna!
Bogdan Mihai & David Parry la Garsington