Eu, Bogdan Mihai …

**Update**

Emisiune “Vocea Umana” – Mihaela Soare – 25 noiembrie 2010

————————————————————–

Emisiune “Vocea Umana” – Mihaela Soare – 24 noiembrie 2010

Asta numesc eu jurnalism….

Stiu ca trebuie sa povestesc despre ceea ce a fost aseara, insa vestile primite din tara, ma determina sa fiu foarte trist.

Roxana Briban, cu care am vorbit inainte sa plec la Berlin, mi-a urat succes, si a promis ca imi va tine pumnii pentru debutul meu; acum nu mai este printre noi.

Se spune, de catre marii specialisti, ca cel ce decide sa isi scurteze viata de la el putere, este o persoana instabila; va rog sa ma credeti ca Roxana este (nu imi place verbul la trecut in cazul acesta) o persoana mult mai stabila decat cei ce au determinat-o sa recurga la acest gest.

Cum pot acei oameni ce se cred Dumnezeu, sa decida vietile unor artisti, cum pot sa traiasca cu asa ceva pe constiinta?

Si eu am intampinat piedici de la aceste persoane. Nu cred ca acestia merita statutul de “persoane”, ci mai degraba de “viermi”.

Imi cer scuze pentru acest limbaj, insa ma doare sufletul cand observ cum toti tacem, toti cunoastem, toti ne plangem in cadru restrans, insa nu vorbim, deoarece acesti viermi au “relatii” si cu un simplu telefon suntem facuti nebuni in teatre, agentii, iar viitorul ne este frant.

De ce?

Va dau tot eu raspunsul:

Pentru ca totul se reduce la lucruri false si ireale.

Si eu am fost prins o perioada intr-o minciuna, intamplarea face ca aceasta minciuna sa fie una similara cu a Roxanei, insa pot spune ca eu am avut persoane care mi-au aratat ca cei ce pun piedici mie, aleg sa isi puna singuri piedici.

Cunoastem toti cum se fac presiuni asupra unui artist, stiu cum este impiedicat sa isi desfasoare un spectacol deja programat, piedici bazate pe minciuni.

Stiu cum Roxana a fost impiedicata sa cante, chiar in seara spectacolului, totul pornind de la un telefon primit din partea unui vierme.

Stiu cum recent i-a fost refuzat iar accesul in ONB din partea unor viermi.

Stiu acest lucru. Nu au reusit. Roxana prin gestul ei, nu s-a sinucis, ci ea a fost singura dintre noi care a avut curajul sa ii arate; este nedreapta metoda aleasa, insa ea le-a dat cate o palma plina de sange acestor viermi.

Pe acesti viermi trebuie sa ii aratam cu degetul, si sa ii evitam atat noi cat si cei ce vor urma dupa noi; sa ii scoatem din memoria colectiva, nu merita nici macar sa le pronuntam numele, ci sa ii expediem in lumea lor, acea lume plina de noroi … ei singuri si-au creat acest univers.

Odihneste-te in Pace, draga Roxana!