Nu am intrat in greva, ci doar nu am scris dintr-un motiv extrem de simplu… nu am avut cand. Tocmai acum mi-am gasit timp dintr-un motiv extrem de atipic… sunt racit … stau acasa sa ma refac, doar urmeaza 4 zile de foc.
Nu credeam ca in aceasta lume, exista persoane care pot rezista frigului, lipsei timpului, dar si stresului, timp de mai bine de 30 zile numai pentru a ajunge la perfectiune.
Si eu ma numar printre cei uitati cu zilele in mrejele unei capodOPERE. Indiferent ca te numesti Martin Duncan, David Parry (acestia 2 sunt capii “rautatilor”), dar si noi ceilalti, toti, fara nici o excepie, facem greseala fundamentala, si anume uitam de noi insine dar mai ales de sanatatea noastra.
O sa postez cateva poze, astfel incat sa va creati o imagine a ceea ce trebuie sa “induram” toti cei ce nu suntem obisnuiti cu tipul acesta de vreme. Jessica este din Australia, David este din Spania, Victor din SUA, Cristophoros este din Grecia sau eu din Romania.
Nu incerc sa gasesc scuze pentru starea mea de acum, insa am enumerat pe toti colegii mei cu locurile lor de bastina, si in tot acest timp va spun ca marea noastra majoritate sutem “ciupiti” de raceala.
Nu cred ca isi face nimeni o imagine ceea ce se intampla in interiorul fiecarei persoane implicate in aceasta productie. De dimineata pana acum, s-au dat o multime de telefoane, s-a schimbat programarea zilei de azi… ziua de maine se va programa in functie de evolutia fiecaruia dintre noi in decursul zilei de azi… ce sa mai …. o intreaga tevatura …. o imensa nebunie.
Dar eu am un “deja vu”…. acelasi lucru s-a intamplat si inainte de premiera cu Der Rosenkavalier la Stuttgart, cu 3 zile inainte de marele eveniment eu eram “mort” de racit, dar cu extrem de multa rabdare si cu tratamente naturiste, in 2 zile eram ca si nou…. asa o sa fie si acum, ca doar nu am muncit o luna intreaga aiurea.
Repetitia de ieri s-a desfasurat in conditii complet neprilnice, cel putin pentru mine, frig, foarte mult curent, intredevar am supus organismul meu la ceea ce as putea numii: conditie antitenor.
Dupa ce am introdus tot “personalul TESA” in panica, acum o sa astept sa mi se aduca tratamentul.
Oricum o sa mai scriu azi,… atat mi-a mai ramas de facut (pe ziua de azi).
